INDOLENŢA ŞI LIPSA DE PROFESIONALISM A POLIŢIŞTILOR, ÎNCURAJEAZĂ AGRESIUNILE ÎMPOTRIVA JURNALIŞTILOR!

Jurnalismul continuă să rămână una dintre cele mai periculoase meserii, fapt evidenţiat anul trecut de către un raport al Comitetului Pentru Protecţia Jurnaliştilor. Considerată drept a patra putere în stat, presa nu are însă nicio putere, mai ales atunci când se loveşte - ca de un zid - de indolenţa şi lipsa de profesionalism a poliţiştilor. Sibiul, la momentul funeraliilor milionarului Ilie Vonica a oferit cea mai recentă mostră de nepăsare şi, pe cale de consecinţă, de încurajare a agresiunilor împotriva ziariştilor. Desemat să conducă "dispozitivul" de siguranţă pe timpul procesiunii funerare a fostului patron al "imperiului" Polisano, şeful Poliţiei Municipiului Sibiu, Constantin Muţiu (un om care ştie ce înseamnă suferinţa după ce şi-a pierdut unul dintre fii într-un accident rutier) a privit impasibil cum jurnaliştii îşi luau umbrele în cap şi pumni în stomac, în exercitarea profesiunii (foto), de la "gorilele" sinucigaşului Ilie Vonica. Interesant este faptul că s-a format chiar un curent de opinie defavorabil jurnaliştilor, învinuiţi in corpore că ar fi săvârşit un sacrilegiu prin prezentarea unui moment care mai degrabă îndemna la compasiune şi tăcere. Într-adevăr înmormântarea nu reprezintă o ştire de presă atunci când e vorba de o moarte naturală, respectiv despre o persoană simplă. Ilie Vonica a fost însă o persoană publică, practic cel mai bogat sibian, iar sinuciderea acestuia a dat naştere la tot felul de speculaţii şi suspiciuni pe care jurnaliştii, efectiv au avut şi au datoria de a le lămuri. Inclusiv prin chestionarea consoartei defunctului, Daniela Ioana Vonica, aflată pentru numai trei ore la catafalcul celui care urma să fie înhumat. Personal, dezavuez un astfel de comportament al oamenilor legii care parcă radiază de bucurie atunci când au în lucru o plângere a unui jurnalist şi chiar fac tot ceea ce depinde de ei pentru ca aceasta să nu fie soluţionată în mod favorabil. Consider că exemplul personal este, în acest sens, cel mai concludent. În urmă cu doi ani, am fost agresat la intrarea în bloc şi lovit cu un nunceag de un individ care avea trasă pe cap gluga unui hanorac. M-am prezentat la servicul de urgenţă al Spitalului Municipal Mediaş de unde am obţinut o adeverinţă medicală cu traumatismele suferite. Fiind zi de vineri, după amiază, l-am contactat pe şeful Poliţiei Municipale Mediaş, Dorin Rău pentru a cere relaţii în legătură cu depunerea unei plângeri. Mi-a replicat imediat că aceasta n-ar avea nicio finalitate din moment ce nu am reţinut prea multe dintre semnalmentele agresorului. Şi chiar nu a avut!!! Tot în "mandatul" comisarului-şef Dorin Rău am depus o altă plângere legată de ameninţările repetate postate pe blog, la comentarii. Comisarul Horia Covaci, cel căruia îi fusese repartizat doarul spre soluţionare, mi-a spus senin - înainte de a-mi fi luată prima declaraţie - că dacă aş fi fost preşedintele României sau măcar candidat la prezidenţiale, ar fi fost depistat în doi timpi şi trei mişcări IP-ul calculatorului care a "remis" ameninţarea. Aşa că...slabe speranţe şi zero rezultate (şi de această dată)! Lucrurile au stat însă total diferit sâmbătă, atunci când autoturismul personal a luat foc, pur şi simplu din senin. Fiind tot o zi nelucrătoare am găsit de cuviinţă ca înainte de a sesiza poliţia să postez în "Adevărul verde în faţă" întreaga "tărăşenie". N-au trecut decât câteva zeci de minute până când Poliţia Municipiului Mediaş s-a autosesizat, iar şeful instituţiei, comisarul-şef Ion Cimpoeru a trimis un echipaj de la Criminalistică. S-au făcut fotografii, s-au recoltat mostre din materialul csrbonizat, au fost audiaţi martori oculari. Adică s-a procedat exact "ca la carte", semn că actuala conducere a Poliţiei Municipale Mediaş este atipică, în sensul că este una responsabilă, pe deplin implicată şi orientată spre cetăţean şi siguranţa acestuia. În plus comisarul-şef Ion Cimpoeru merită o "bilă albă" şi pentru modul în care îi tratează pe jurnalişti în exercitarea profesiunii lor, fiind tot timpul deschis şi oferind informaţii despre evenimente şi speţe aflate în lucru, evident fără ca acestea să afecteze sau să obstrucţioneze ancheta.